"Cu ce culoare să pictez inima-mi plină azi de tine ,
şi-n care petec de amurg acum să o ascund ?
În joc de umbre meditezi împrăştiindu-ţi peste mine
sărutu-n care veşnicia doarme de ieri , profund ...
E dulce tot , poate prea dulce şi doar câte un strop amar
mai stă ascuns pe undeva la capăt de puteri ...
Beţia inimilor noastre în ritmul ei deloc bizar
Mai hohoteşte-n râsul care ne umple de plăceri
Din frumuseţea ta fragilă adun văpăi cotropitoare
născând un fulger colorat sub bolta unui gând
Doar lasă-mă s-aleg culori şi-ţi voi picta un colţ de soare
Căci nu am vreme să privesc nebunul timp trecând ..."
culoarea sufletelor noastre....
RăspundețiȘtergereTe iubesc atat de mult incat si D-zeu a inteles ca nu te poate tine departe pentru ca mereu te voi gasi...dupa urma, dupa privire, dupa pas, dupa mirosul florilor in preajma ta....dupa tine...., dupa pasul sufletului tau care imi scrie numele sub fiecare apasare.
RăspundețiȘtergere