" De-ar fi să fiu eu cerul,
pământul tu mi-ai fi
cu tot cu valul mării
ce leagănă
durut
visul
ce-mi cântă-n stele
un dor,
un dor de tine,
de toate,
de trecut...
De-ar fi să fiu pământul,
tu cerul de mi-ai fi,
miliardelor de stele
şi ziua le-aş zâmbi
cu visul.
Dinspre ele
mereu te va găsi
un dor,
un dor de tine,
tăcut,
pe suflet mut...
Iubite, pleacă-ţi gândul
din cer şi din pământ
şi adu-mi,
adu-mi visul
suflat de vânt nebun
prin golul meu de mine,
în vers de cântec mut
din dor,
un dor de tine,
de toate,
de trecut...
Nu mai căta prin nouri...
Pământ sunt, sunt şi cer.
Eu te aştept cu visu-mi
pe care îl tot cern
prin fulgii de ninsoare
ce ning adânc, în noi,
prin firele de iarbă
ce încolţesc în ploi
un dor,
un dor de tine,
un dor adânc
de noi...
Iubite,
prinde-mi
gândul
şi dorul
să fim doi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu