As vrea sa-ti daruiesc, un dar neobisnuit: o minunata declaratie de dragoste, o mica nestemata slefuita de sentimente….
Sa adun un mic buchet de vorbe alese care sa ajunga la sufletul tau in locul cel mai adanc al fiintei tale!!
Dar…vorbele se incapataneaza sa se adune…..caci oricum as incerca sa le potrivesc cu nebunescul joc al imaginatiei…ele nu pot defini acel CEVA misterios si tainic pastrat in adancul cel mai adanc al fiintei mele:
acel CEVA pe care poetii l-ar numi IUBIRE,
acel CEVA caruia nu-i gasesc un nume,
acel CEVA ce a crescut in mine de-a lungul timpului…..
Dar ce poate fi mai trainic si in acelasi timp mai vulnerabil?
Dar ce poate fi mai minunat si in acelasi timp mai indoielnic?
Dar ce poate fi mai bogat si in acelasi timp mai sarac?
Decat acel CEVA care a inmugurit in mine, acel CEVA caruia i-am daruit intreg timpul destinat mie, grija mea, emotiile mele si tot ce ,sufletul meu a putut agonisi in trecerea lui pe acest Pamant….
Si daca acel CEVA inseamna DRAGOSTE, ti-l daruiesc intreg, fara nici o retinere, acum si mereu si mereu…
Te simt aproape si ma cuibaresc in tine, cuminte invaluita de vapaia sentimentelor…As vrea sa-ti daruiesc razele de luna plina si stelele luminoase de pe cer picurandu-ti in suflet franturi din dragostea mea, sa simti cum curge prin vene ca o lava fierbinte.
Iti trimit pe o felie din inima mea iubitoare,ganduri luminoase,zambete increzatoare,tandre armoniei divine.
De fapt, iti daruiesc inima mea , cu totul si as vrea sa ma iei in brate si sa ma duci departe, la un capat de curcubeu, pentru ca te iubesc enorm,acum,azi,untotdeauna…
Pana la infinit …….si dincolo.
As vrea sa te mangai cu salbe de ganduri in fiecare clipa…sa-ti astern la picioare, petale de amor…Cazuti prizonieri sub a lui Cupidon aripa, ne pregatim pt visul etern..
Imi era dor de multa caldura si dragoste….iar sufletul meu tanjea dupa noptii si zile de primavara, dupa mireasma florilor de tei si salcam.
Pana cand tu ai venit in viatza mea ca o binecuvantare, atunci cand Toamna, parea…. ca pentru intaia oara, sa-mi spulbere si ultimii muguri de iubire pe care-i purtam in mine si sa-i adune laolalta…..
De atunci, viatza mea este ca o primavara lunga si nesfarsita. Iar daca inchid ochii si-mi tin respiratia, te simt atat de aproape de mine.Ai improspatat totul din jurul meu, asa precum o ploaie de “flori ..de frunze si Soare!”.
Din clipa in care te-am cunoscut as scrie tot timpul despre iubire…..si flori albe….si vise….si as vrea sa dansez cu tine pe nori;aproape de albastrul cerului…as vrea … toate acestea numai….de cand te-am intalnit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu