Cerul mi-a zambit. Cu zambetul tau. Soarele mi-a dat binete, trimitandu-si razele in parul tau. Vantul m-a mangaiat cu atingerea ta. Un rau limpede si frumos de munte se oglindeste in ochii tai. Iar linistea si pacea noptii iti dezmiarda somnul. Un obstacol devine un biet bulgare de pamant cand esti langa mine. Nelinistea, zbuciumul si frica, toate dispar in preajma ta. Am cazut iar tu m-ai prins in bratele tale. M-am ridicat apoi iar tu mi-ai aratat drumul. Spre lumina, spre dragoste spre ceea ce am visat candva. Si am continuat sa visez chiar si atunci cand erai departe de mine. Iar in momentele cand erai singur in alt colt de lume lacrimile tale m-au facut mai buna. Durerea ta a fost si a mea. M-ai ajutat sa te descopar iar in felul asta m-am descoperit pe mine.
Cu tine alaturi nu mi-e frica de nimic. Nici de necunoscut, nici de rautatea lumii. Cu mine alaturi sa nu-ti fie frica de nimic. Daca zbuciumul si energia ta isi gasesc la sfarsitul zilei linistea in bratele mele, asta este pentru ca mi-ai redat bratele cu care sa te strang la piept.
Hai sa trecem impreuna, desi aflati la departare si de ziua de azi. Care...nici eu nu stiu pentru cine va fi mai grea. Pentru amandoi, cu siguranta. Si vom trece si de ea si de multe altele pentru ca Dumnezeu a vrut sa ma faca mai puternica trimitand langa mine un om puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu