vorbeste-mi de iubire

"Vorbește-mi de iubire, cu glas înalt, șoptit,
Când sfeșnicele nopții veghează-n infinit
In așteptarea zilei, ascunde-mă sub lună
Să gust dulceața mierii cu stropi de mătrăgună
Vorbește-mi de iubire cu glas duios și rar
Coboară-mă din stele pe-al gândului altar
Din nesfârșirea clipei, desprinde-mi o petală
Să-ți scriu parfum de versuri cu-a nopții călimară
Cu vrejul de cuvinte înșirui o poveste
Iar stelele deschid al visului ferestre
Captivi în agonia sublimului fior
Când luna stă de pază, vorbește-mi de amor. "

DOR ........

"Eu am venit din depărtare
La geamul tău să mă opresc,
Acolo nu-i vuiet de mare
Nici valuri nu călătoresc...
Din somnul meu ca o visare,
Se nasc milenii şi chiar vieţi,
Şi drumurile sunt o floare
Cu mii de nopţi şi dimineţi.

În dor mă regăseşti pe mine
O umbră rătacind pe sus
Tăcere ce-a ramas cu sine,
Tot ce-i prezent, tot ce s-a dus...
Iubiri trecând mărturisite,
Imensa lumii simfonie
Cu lacrimile risipite,
În zborul lor prin veşnicie...
Dar visul nu se mai termină
Pâna când ceru-o înflori,
Şi-n clipa ce-o cădea divină
Te caut pană te-oi găsi..."

B.T.

vreau...

Vreau un covor de flori şi-n clipe de iubire
Vreau harpele pe strune să reverse foc,
Pocalul mereu plin izvor de fericire,
Pân` pic de vin n-o fi în nici un poloboc.

Mătăsuri vreau şi multă bogăţie,
O noapte să petrec doar în huzur,
Nu-mi pasă mâine ce-o să fie,
Vreau să trăiesc amorul cel mai pur.

Ramai

Rămâi,

"E iarăşi noapte şi iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aş vrea.
Te las şi iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce eşti astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in şapte veşnicii,
Te las, mi-e dor şi iar te chem să vii.
E tristă fără tine viaţa chiar şi în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost şi eşti al vieţii mele vis!

Ce n-am ştiut şi încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ţi se ia ce ai deja, şi-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Şi mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciş la Luna,
Doar ea e vinovată că viaţa mea nu-i bună.
Aş vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Şi să îmi dea în schimb un vis, singurul vis..."nebunul".

Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbeşte sorţii tale, alintă-mă duios,
Şi nu uita că mai presus de toate şi de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi."

Rămâi mereu ce eşti acum... iubirea mea,
de vrei!

------------------
autor: Florentina Craciun Fabyola

Ce e iubirea mereu m-am intrebat

"Ce e iubirea mereu m-am intrebat
Oare voi sti vreodata cu adevarat
Un sentiment albastru neinsemnat
Atat de pur si nevinovat
Iubirea este cerul instelat
E zambetul de trandafir aromat
Am iubit si eu odata demult
O iubire de-o clipa, un minut
Sau poate chiar mai mult
De-atunci te-astept la rasarit
Cu chipul tau in minte-ntiparit
Buzele tale dulci ca mierea
Doar buzele tale imi pot alina durerea
Iti amintesti tu oare cand amandoi visam
De mana ca ne tineam
Sub clar de luna ne plimbam
Vorbe de iubire cu inima iti sopteam
Cu pasiune ne sarutam
…Sufletul meu .. sufletul tau
Un singur suflet vor fi mereu
Tu esti departe , te simt aproape
Cu tine reinvie sentimente moarte
De vant batute si-alungate
De ploi umbrite si udate
De tine inviate si colorate
…Sufletul meu .. sufletul tau
Unul cu altul contopite
De sentimente albastre coplesite
De ochii tai ,de chipul tau
Noaptea te visez , ziua te visez
Departe de tine nu pot sa traiesc
C-un trandafir albastru eu vorbesc
Il privesc , incet ii zambesc
Il tot privesc si-nebunesc
Albastrul lui e ca un curcubeu ceresc
El , imi spune incet : Valentina ma numesc…
Bataile inimi se-mpleticesc
Eu nu mai pot ca sa vorbesc
Iar tu incet te-ndepartezi
As vrea din vis sa nu ma mai pot trezi
Incet sa-ti soptesc poezii
Of Doamne, Sufletul meu .. sufletul tau…"

TE IUBESC !!!!!

„Pana sa te cunosc ,am iubit marea pana sa te cunosc,am iubit muntii, pana sa te cunosc,am iubit cerul. pana sa te cunosc,am iubit iubirea. pana sa te cunosc,am iubit cunoasterea. te-am cunoscut si tot ce-am iubit a devenit TU tu,acest urlet din adancul cel mai adanc al fiintei mele. te-am cunoscut si de-atunci, nu ma mai recunosc"
S.S.

E totul randuit sa se intample

"Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri."

George Tarnea – E totul randuit sa se intample