vorbeste-mi de iubire

"Vorbește-mi de iubire, cu glas înalt, șoptit,
Când sfeșnicele nopții veghează-n infinit
In așteptarea zilei, ascunde-mă sub lună
Să gust dulceața mierii cu stropi de mătrăgună
Vorbește-mi de iubire cu glas duios și rar
Coboară-mă din stele pe-al gândului altar
Din nesfârșirea clipei, desprinde-mi o petală
Să-ți scriu parfum de versuri cu-a nopții călimară
Cu vrejul de cuvinte înșirui o poveste
Iar stelele deschid al visului ferestre
Captivi în agonia sublimului fior
Când luna stă de pază, vorbește-mi de amor. "

DOR ........

"Eu am venit din depărtare
La geamul tău să mă opresc,
Acolo nu-i vuiet de mare
Nici valuri nu călătoresc...
Din somnul meu ca o visare,
Se nasc milenii şi chiar vieţi,
Şi drumurile sunt o floare
Cu mii de nopţi şi dimineţi.

În dor mă regăseşti pe mine
O umbră rătacind pe sus
Tăcere ce-a ramas cu sine,
Tot ce-i prezent, tot ce s-a dus...
Iubiri trecând mărturisite,
Imensa lumii simfonie
Cu lacrimile risipite,
În zborul lor prin veşnicie...
Dar visul nu se mai termină
Pâna când ceru-o înflori,
Şi-n clipa ce-o cădea divină
Te caut pană te-oi găsi..."

B.T.

vreau...

Vreau un covor de flori şi-n clipe de iubire
Vreau harpele pe strune să reverse foc,
Pocalul mereu plin izvor de fericire,
Pân` pic de vin n-o fi în nici un poloboc.

Mătăsuri vreau şi multă bogăţie,
O noapte să petrec doar în huzur,
Nu-mi pasă mâine ce-o să fie,
Vreau să trăiesc amorul cel mai pur.

Ramai

Rămâi,

"E iarăşi noapte şi iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aş vrea.
Te las şi iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce eşti astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in şapte veşnicii,
Te las, mi-e dor şi iar te chem să vii.
E tristă fără tine viaţa chiar şi în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost şi eşti al vieţii mele vis!

Ce n-am ştiut şi încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ţi se ia ce ai deja, şi-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Şi mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciş la Luna,
Doar ea e vinovată că viaţa mea nu-i bună.
Aş vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Şi să îmi dea în schimb un vis, singurul vis..."nebunul".

Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbeşte sorţii tale, alintă-mă duios,
Şi nu uita că mai presus de toate şi de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi."

Rămâi mereu ce eşti acum... iubirea mea,
de vrei!

------------------
autor: Florentina Craciun Fabyola