Romanţă fără muzică

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti...
Şi nu va şti-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...

Şi ne-am iubit!...
Ţi-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!...

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim...
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!...

Ion Minulescu

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră…
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră…

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte…
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte…

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie…

Octavian Goga

Primele iubiri

Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De faţa ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.

Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrăţişate strâns.

Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.

Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
De dincolo de ochii mari şi grei,

Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
Fără de care n-aş putea trăi.

(Primele iubiri – Nicolae Labiș)

Clipe de neuitat

As vrea sa fiu clipa de vis,
strop de iubire din paradis,
as vrea sa te dezmierd in noapte,
cu alintari si mii de soapte...

Iubirea ta e-o dulce mangaiere,
ce se topeste in valuri de placere,
cand trupurile noastre se-mpletesc
si dragoste eterna-si daruiesc...

Te iubesc !

Doar tie vreau sa-ti daruiesc,
sufletul meu imaculat
si vorbe dulci vreau sa-ti soptesc,
caci inima tu mi-ai furat.

LEO.

Iubindu-te mereu

"În această noapte braţele mele te vor înlănţui
ca o salcie mângâind maluri de ape.
Sub pleoapa ce încă mai păstrează
lumină din lumina de-nceput,
îmi vor tremura aripi de fluturi
visând poeme în acorduri de lire.
Şi dacă-ntr-un târziu vei vrea să dormi,
în somn îţi voi împleti cuiburi de păsări
şi-n fiecare din ele voi ascunde primăvara.
Îţi voi împrăştia în suflet
mireasma fragedă a clipei, îţi voi
îmbrăca sărutul în petale de ghiocei
şi-ţi voi înfăşura pe inelar un fir de iarbă.
În această noapte dorinţa va da în pârg şi
uitând de prejudecăţi,
împreună vom pleca la cules de iubire... "
( Elena Victoria Glodean )

FIRE DE TACERE

"Între noi doi
tăcerea ţese poveşti de dragoste,
nespuse, minunate cuvinte.

Între noi doi
tăcerea se prelinge sfânt,
rugăciune mută înălţând spre ceruri.

Între noi doi,
tăcerea dilată secundele iubirii,
le împleteşte cu florile paradisului.

Între noi doi,
tăcerea suspendă distanţa,
contractă spaţiul, apropie buzele.

Între noi doi,
tăcerea cântă cu acorduri de vioară,
pe diafanul contur al inimilor îndrăgostite.

Între noi doi,
tăcerea respiră lent, profund,
abur albastru picurând pe suflet.

Între noi doi
firele tăcerii vibrează aurii,
într-un cocon de lumină îmbrăcându-ne tainic. "
SIMINA

Campul cu maci

..."Iubito, flori de mac au colorat pamantul,
E rosie natura-n jurul lor, si este foc,
Se simte mai profund cand fredoneaza vantul
Si parca mai placut e-al fluturilor joc.

Acum, apus si rasarit, acelasi nume poarta,
E ca un vis feeric la tampla unei flori,
Iar ochii tai imi sunt, cararea catre soarta
Ce sufletu-o strabate, de mii si mii de ori.

E prea frumos iubito in campul plin cu maci,
Se simte-o armonie, intre suspin si dor
De parca-ar creste-n noi, paduri fara copaci,
In timp ce prin poieni trec fluturii in zbor.

Si te cuprind de mana, si te traiesc in mine,
Vorbindu-ti in nestire de macii ce-nfloresc,
E singura dovada ca, totul va fi bine,
Cand te culeg din vis si tot in el te cresc."...GHE.UNGUREANU